imagine de inceput

La data de 26 aprilie studioul ”Moldova Film” și-a jubliat vârsta de 60 de ani.  Îmbătrinit de nepăsarea din ultima perioadă, ajuns la pensie, părăsit de către cei care l-au încălzit cândva, uitat și cu un trecut glorios în spate ne privește pe fiecare și cerșește de la cine poate  bani zgârciți pentru a ieși din starea sa de convalescență din ultimii 20 de ani, ani în care cinematografia moldovenească a scăzut sub zero grade, iar o întoarcere de 180 de grade practic nici nu a existat. Avem cineaști, dar nu avem cinematografie în Republica Molodova, locul  unde se încearcă din răsputeri să se respire poezie, teatru, mai puțin avem parte de producții cinematografice autohtone, hrănindu-ne dorul de film cu nostalgia filmelor din perioada sovietică turnate la ”Moldova- Film” în limba maternă.

110283

Primul film de fictiune s-a numit "Când omul nu-i la locul lui" după un scenariu semnat de Ion Druță. Anul de apariție: 1957, gen: comedie. În 1968 este lansat primul film de animație, "Capra cu trei iezi", inspirat din povestea cu același titlu de Ion Creangă. Din 1952 până în 1982, după treizeci de ani de existență, la studioul "Moldova-film" au fost turnate: 120 filme de ficțiune, 800 documentare, 750 de jurnale cinematografice "Moldova Sovietică", 40 de ediții ale jurnalului satiric "Usturici", 40 de filme de animație. Până la sfârșitul anilor 80, "Moldova-film" anual realiza: 3-4 filme de ficțiune, 4 de animație, 25 documentare, 12 jurnale de actualități "Moldova Sovietică", 6 jurnale satirice "Usturici". Se dublau în limba romană: 12 filme de ficțiune, 70 pelicule de scurtmetraj. Din 1957 până în 1990, au fost turnate 143 de filme artistice. Regizorii de atunci știau să amestece într-o ora și ceva de imagine suferința, iubirea, nădăjdea oamenilor ce trăiau cu frica în sân, dar cu credință în Dumnezeu.  Moldoveanul de când se știe e un om care întâmpină și bucuria și suferința cu lumină, căci așa l-a lăsat Dumnezeu pe fața pământului. Moldovenii sunt actori prin sânge pentru  că soarta i-a determinat să fie așa.

110539

Una dintre cele mai recente producţii moldoveneşti, "Patul lui Procust" a fost realizată între anii 1995-2001. Filmul regizat de Sergiu Prodan, a fost montat cu 600 de mii de dolari de la stat şi 200 de mii de dolari de la prieteni. Opt ani mai târziu, a fost turnat filmul artistic "Lupii şi Zeii". Pelicula a avut un buget de 3 milioane de lei.

"Moldova  Film" este (intenționat sau din naivitate) confundată cu "Filmul Moldovenesc". Această instituție își avea rostul și și-a câștigat faima în timpurile vechi, pentru că un cineast talentat nu putea să lucreze în altă parte decât la Moldova Film, nu existau studiouri independente. În aceste condiții era normal și firesc (și s-a întâmplat de altfel) ca cei mai talentați cineaști să se adune sub un acoperiș (și o marcă, dacă vreți). În condițiile actuale, Moldova Film este ineficientă (demonstrat în timp), iar statul, ca prostul, prin inițiativele unor minți invechite, investește într-un colos mort demult. Dacă statul ar investi în film (a nu se confunda cu Moldova Film), ar putea obține filme bune, facute de independenți.  Baza tehnica în producția de film este doar o parte infimă din tot procesul, iar Moldova Film în ultimii ani nu doar a stagnat, dar atunci când a produs, au iesit inepții, care trebuiau îngropate la fază de idee. Un exemplu simplu: dacă acei 200.000 euro investiți anual în Moldova film, ca și finanțare integral a unor timpenii generate de "dramaturgii" de la Moldova Film, ar fi fost investiți în 5 scurtmetraje și un lung metraj (finanțare parțială), am fi avut cinematografie. Statul nu trebuie să producă, statul trebuie să susțină producătorii, iar aceștia, la rândul lor, ar aduce plus de imagine statului și ar avea ce arăta societății. Dacă  un producător de film știe că își pune în joc resursele proprii, el va aplica numai atunci când ideea merită.” (extras din ”Destinul studioului ”Moldova- Film” apel și dezbatere” )


Acesta ar putea fi transformat într-un muzeu al filmelor, unde lumea ar veni să le viziteze cu o fregvență înaltă și cu o foame de frumos potolită abia la sfârșit când pe ecran ar apărea :” CФЫРЩИТ“  , iar aplauzele ar curge necontenit. Dacă reușim prin forțe unite să rasturnăm miturile de finanțare de la stat și să căutăm finanțatori din exterior fideli artei, fideli filmului atunci am izbuti să respirăm artă și în Republica Moldova , s-o valorificăm și să o păstrăm, dar pentru asta e nevoie de mult curaj, multă ambiție și abnegație.

 

Renata Popa

Go to top