poza de inceputt

Cândva, un american obișnuit și cointeresat de tabloul Republicii Moldova, dincolo de ceea ce scrie internetul, ziarele, veniseră și o văzuseră, umplând-și omul ca și oricare alt turist, unele goluri din creierul său, formându-și și unele concluzii. Astfel că, întrebat fiind, ,,ce părere are vizavi de fetele, femeile noastre”? Acesta a răspuns simplu și fără sacrcasm: ,,femeile din Republica Moldova sunt la fel de frumoase și la fel de urâte ca pretudindeni”. Nu i-am replicat nimic. Mă întrebam doar, chiar așa să fie? Posibil că da. Posibil că nu. Un lucru însă rămâne cert că aproape oricine vine la Chișinău nu poate să rămână miop la frumusețea care se plimbă pe stradă : fustele scurte, picioarele lungi, decolteurile și tocurile care difilează pe străzile pavatate a lehamite. Aceasta însă, nu este un impediment pentru ,,notele muzicale” care oricum ies din importanța tocurilor ,,neobositoare” pentru picoarele ce le poartă cu atâta eleganță..

Și totuși, cine este femeia aceasta, vânată de toți, necunoscută cu desăvârșire de cineva? Masculii  o devorează, pe când unii se pierd în misterul pe care îl poartă,  alții o petrec de două sau trei ori cu privirea, majoritatea o judecă, însă prea puțini o privesc dincolo de ,,ambalaj”.                                                                    dsci0135

Străinii susțin de obicei, că fetele din Basarabia au același stil de îmbrăcăminte ca acel al rusoaicelor, diferența fiind doar că rusoaicele sunt mai scumpe, curtezane, femei de succes. În timp ce moldovencele sunt doar gospodine, femei ieftine și sărace. De cele mai multe ori, metafizica unei fete scăpată la majorat de la fusta mamei, care o mustra cândva, că pantofii sunt prea înalți, fusta prea scurtă, sau bluza prea mulată pe corp, venind în capitală la studii erupe că o lavă și inundă tot ce-i pare că poate să o pună în valoare. Tot felul de boarfe care urmează a fi prezentate pe podiumul unui picior de plai.

În țările dezvoltate femeia impune în primul rând respect atunci când intră undeva, la noi femeia poate sa stea la coadă, oferind întâietate bărbaților, atunci când deschide o ușă. Din păcate, la noi cavalerismul a murit odată cu Ștefan cel Mare. Și apoi, câți dintre bărbații noștri și dintre cei străini care ne sorb frumusețea cu privirea, descoperă ,,aluatul din care este plămădită ”femeie din Republica Moldova? Căci dincolo de fardul de pe față, rujul, parfumul, rămâne mersul sigur și uneori singur, care te face să-ți întorci capul după ea nu doar o singură dată...

În orice femeie din Basarabia e o Doină Aldea Teodorovici nu înceta nicicând  s-o asculți, e o Anastasia Lazariuc nu înceta să o iubești și s- o alinți... căci ea rămâne până la urmă cuvântul sacru din poezia lui Grigore Vieru, la vatra căruia se încălzește un neam de copiii, bărbați și nepoți.

Renata Popa

Go to top