PREDARomanul are forma unei largi confesiuni, fiind scris la persoana I, prin care personajul principal, Victor Petrini, îți reconstituie existența, încercând să-i afle sensul acesteia. A cunoscut mai multe experiențe erotice (Nineta, Căprioara, Matilda, Suzy) și, din diferite motive, a eșuat în toate. A studiat filozofia și, tânăr asistent, avea în față o stralucită carieră universitară, ambiționând să creeze o nouă gnoză și compunând un eseu despre Era ticăloșilor. S-a căsătorit cu Matilda (creând incertitudine în prietenia sa cu Petrica Nicolau, căruia aceasta îi era soție) si a avut cu ea o fetiță, dar relația conjugală se desfășoară sub semnul unei  incompatibilități între cei doi și se degradează foarte repede. În același timp, datorită regimului comunist aflat la putere, datorită unor idei împotriva regimului este băgat la închisoare, apoi dus la canal și apoi într-o mină de plumb, unde întâlnește treptele cele mai de jos ale omenirii. Aici ucide, pentru a nu fi el ucis, un gardian care îl supuse unui regim extrem de dificil. Pus în libertate, e părăsit de Matilda și lucrează în serviciul de deratizare publică, prilej cu care cunoaște viața și mentalitățile mediilor sociale periferice. Ajuns în cele din urmă contabil la "Oraca", se îndrăgostește de Suzy, însă nu după mult timp, în legitima apărare îl ucide pe fostul soț al lui Suzy, pe care îl aruncă din cabina unui teleferic, și ajunge din nou la închisoare ...
Romanul prezintă mai multe teme. Cea politică, cuprinzând detalii despre “obsedantul deceniu“, cum chiar el l-a denumit, de dragoste, prezentând relaţiile lui Victor Petrini, ce crede în dragoste, ca sentiment fundamental, morală, fiind profesor universitar de filosofie, este un adevărat moralist de clasă şi tema moravurilor, prezentând societatea românească din acea perioadă.
Romanul începe cu o propoziţie despre moarte (“Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător“), iar Victor Petrini este prezentat într-o celulă, condamnat pe viaţă, scriindu-şi memoriile. Apoi firul epic se întoarce în urmă cu mulţi ani, când el era doar un adolescent.
Finalul este marcat de o propoziţe luată din Sf. Pavel (“Dacă dragoste nu e, nimic nu e.“).  Aceasta a fost preluată în melodia cu acelaşi titlu de care sunt sigură că toţi aţi auzit.
Lectură plăcută!

Go to top